Zâna Norilor

19 februarie 2007

    Tr?ia odat? ?i
tr?ie?te ?i-acum o zn? frumoas?, cu p?rul de aur ,  cu fa?a alb?, cu ochi de smarald ,
cu rochia azurie ?i inima cald? ca de foc.

    ntr-o zi, cnd
ploua cu cristale mici, Zna Norilor a v?zut un pomi?or micu? pe care ploaia l
apleca aproape s?-l rup?. F?cndu-i-se mil? de el, l lu? n mp?r??ia ei n
care se afla un palat de cle?tar, cu por?i de abanos ?i turnuri de aur. L-a
?inut n gr?dina ei unde cire?ele erau de rubin , merele erau de aur ?i frunzele de
smarald.

   Dup? ce cop?celul
a crescut, a dat rod din care a dat Znei Norilor.

   A?a am aflat ce
inim? cald? are mp?r?teasa care domne?te peste regatul de vat? al norilor.
(10 ani jumate)

Povestea cărţii

15 februarie 2007

    Era ploaie, st?team pe pat ?i m? uitam pe fereastr?, unde
norii de plumb aruncau m?rgele spre p?mnt. Eram singur. M? sim?eam de parc?
vntul ?uiera ntr-un codru pustiu.

    Deodat?, simt o adiere care m? cheam? spre noptiera de tei.
V?d o carte, o deschid ?i m? simt mai bine, dar, de?i vntul parc? nu mai
sufla, nc? am impresia c? sunt n codru.
    Dintr-o dat?, se aude o voce groas?,
dar care ar putea fi ?optit? de o adiere.

Vocea auzit? ncepu s? povesteasc? despre un vis, ?i n vis
se f?cea c? era o gr?din? cu flori , iar ntre flori era o floare mai mndr?
dect toate. Era un bujor , dar nu ca to?i bujorii, era ca o stea pe un cer de
azur  

    Cartea povestea, ?i eu ascultam, iar din cnd n cnd eu i
puneam ntreb?ri.
    A?a s-a scurs o zi din via?a mea, n care m-am
jucat cu cartea.
(10 ani jumate)



Legenda soarelui şi a ploii

10 februarie 2007

Se scutur? din cer o ploaie de
m?rgele de diamant. Sunt lacrimile cerului care plnge de dorul soarelui, ce i
nc?lzea sufletul. Acum doar norii negri ?i grei i ncre?esc fruntea. E singur
?i trist. Zilele bune s-au dus; au venit cele amare.

Dar deodat?, dintre nori apare,
apare o lumin? vag?, slab?, ca de lumnare. Cerului i bate inima. Crede c? e
soarele. Dar nu e. E un licurici. Cerul, trist, ?i-a pierdut speran?a c?
soarele va reveni s? i aprind? sufletul s?u bun.

Ziua a trecut cu ceasuri de
plumb. A venit noaptea. Cerul dormea. Dar l trezi o adiere. Era prin?esa
florilor, care gr?i astfel:

     Bun?,
prietene. Am aflat de problema ta ?i am cerut voie mp?r?tesei norilor s? ?i
aduc m?car o zi cu soare.

     O,
mul?umesc, M?ria-Ta. Vai, sunt att de fericit!

     Ei,
l ntrerupse mezina timpului, trebuie s? i la?i ?i mp?r?tesei norilor o zi
cu ploi n var?.

     i
las ?i dou?, doar ca s? am o zi de soare.

A doua zi cerul privea cu fa?a luminat?, spre copiii care se
jucau n parc.

A?a, prin aceast? ntmplare, avem ?i ploi ?i senin, n
fiecare anotimp.
(10 ani jumate)

Zâna codrilor

6 februarie 2007
Zn? a codrilor, cu p?r de
abanos
Arat?-te cu-al t?u ve?mnt
frumos
?i nu ?i mai ascunde
chipul minunat
n umbra codrului pe veci
ntunecat.

 
Arat?-?i ochii ca dou? smaralde
?i minile tale, ca focul
de calde.
Condurii t?i sunt dou?
lacuri de-azur  uz
?i ve?mntul t?u e poleit
cu-aur.

 
Arat?-?i splendoarea,
regin? a codrilor,
C?ci chipul t?u
tandru se-aseam?n? norilor.
(10 ani jumate)



Parfum de primăvară

2 februarie 2007
         E prim?var? iar? ?i totu-i minunat,
?i-a revenit ?i lacul, ce-a fost tot nghe?at
Iar cerul plin de stele din nou s-a ar?tat
?i p?s?ri colorate sub el au tot zburat.

 

Stelu?e ?i luceferi pe ele le privesc
?i-a pomilor mndrii pe fe?e se citesc.
Iar florile de-aram? nu se mai ofilesc,
Nici p?s?ri c?l?toare nu ne mai p?r?sesc.
(10 ani jumate)

Maratonul animalelor

1 februarie 2007
    Era  o zi frumoas?, p?durea tropical? se afla ntr-o  agita?ie  care i  f?cea pe locuitori s? neglijeze tot.
    Cauza  era ideea elefantului ?ef, care se gndise c? ar trebui  s?  se organizeze un maraton prin care s? se vad? cine e cel mai rapid  animal. ?i  broa?tele se antrenau ?i ?acalii alergau, doar  eu ?i Lucia eram normali.
    Situa?ia se  agrava pe zi ce trecea, dar era nevoie de mai  mult de o giraf?  ?i o maimu?? care s? ndrepte totul. Cnd puii ncepeau s?  moar? de foame, Lucia veni cu o idee:
    - S?  chem?m vr?jitorul Ratonis, un raton care face vr?ji grozave!
    Aprobndu-i  eu ideea Luciei, am pornit amndoi spre raton ?i am luat  de  la el o po?iune, care i-ar fi adus la normal. 
    ncercnd, am  descoperit  c? nu mergea! Ne-am dus la vr?jitor ?i l-am luat la ntreb?ri.  Dar el  ne-a r?spuns calm:
    – R?bdare!
    Am r?mas uimi?i  de aceste cuvinte, dar  am plecat acas?.
    n  p?dure, totul revenise  la normal, deoarece po?iunea func?iona numai cu r?bdare.
(10 ani jumate)

Natura, primăvara

1 februarie 2007
Natura, cnd se-a?terne prim?vara,
Cu flori ?i cu copaci voio?i,
Este ca cerul, cnd se-a?terne seara,
Cu stele ?i luceferi bucuro?i.
 
Apele cu str?lucirea-nfloritoare
Formeaz? a naturii feerie.
?i s?lcii cu plete plng?toare
mpr??tie tot sfnta bucurie.
 
Iar cerul cu o bolt? azurie,
n mijloc cu o stea de aur
Ce-mpr??tie o mndr? armonie,
St? falnic ca un rege maur.
(10 ani jumate)

Fluierarul şi păsările turbate

31 ianuarie 2007
  Era odata un ora?. ?i acel ora? era lovit de n?past?. De aproape o lun?, din iunie ora?ul fusese invadat de un virus care facea p?s?rile s? atace att oamenii, ct ?i animalele, fiindc? erau turbate.
  Vestea s-a dus grabnic, peste Anzi, chiar pn?-n Chile . Raspndirea a dat roade, caci un tnar  ciudat a sosit n ora?, sus?innd c? poate rezolva situa?ia.  
  Primarul, aflnd de idee, se nvoi pe suma de 30 de dolari.
  Ajuns n pia?a mare, tn?rul scoase un fluier ?i ncepu s? cnte o melodie ciudat?, la auzul c?reia p?s?rile intrar? n p?mnt ?i iesir? s?n?toase tun.
  Primarul se bucur? ?i d?du fericit banii tnarului, care plec? ?op?ind ?i fluiernd spre mun?i.
 Inspirat? dup?  ,,Cntare?ul din fluier
(10 ani jumate)

Iertarea Iernii

28 ianuarie 2007
      Pe aripile vntului a sosit la
noi o veste ciudat?: frumoasa Iarn? nu a fost v?zut? nic?ieri.

Se zice c? Mo? An s-a sup?rat pe
ea si nu o mai las? s? p?r?seasc? palatul Anotimpurilor din mp?r??ia Timpului.

Mo? An e sup?rat pe Iarn? pentru c?
?i-a ar?tat fulgii de nea peste surorile ei, Toamna ?i Prim?vara, care au
suferit mult din pricina ei. Totul a nceput cnd Iarna cu ochii ca dou?
stelu?e pe o plapum? alb? ca spuma ?i cu minile ei de zah?r a fugit n
calea?ca sa de ghea??  cnd Toamna abia
?i trimitea ploile peste lume ?i s-a ntors cnd Prim?vara trebuia deja s?
deschid? trandafirii ?i lalelele.

Aflnd acestea, Mo? An, un
mp?rat c?runt, usc??iv ?i iubitor, dar ?i foarte strict ntr-ale meseriei, se
mnie nespus ?i o nchise pe Iarn? n palatul lui cu patru turnuri. Un turn era
plin de flori ?i de muguri, altul nconjurat de frunze, copaci ?i plante
roditoare, al treilea mbr?cat n roade, n fructe ?i legume ?i ultimul
nz?pezit ca barba lui Mo? An ?i str?lucitor ca soarele Verii. n al patrulea turn
s?l??luia Iarna, acolo fusese nchis? ?i acum privea trist? la copiii cu
nasurile lipite de geam, la bradul trist ?i la cerul f?r? de nori.

ntr-o zi, Iarna l chem? pe
tat?l ei ?i i ar?t? tot ce privise, dar Mo? An nu se l?s? a?a u?or, pn? cnd
fiica sa i spuse c? trebuie s? aduc? z?pada, nu pentru ea, ci pentru oamenii
tri?ti ?i pentru flori care, neacoperite de om?tul ei, nu vor r?s?ri cnd
prim?vara ?i va extinde c?ldura peste lume. Mo? An, auzind acestea, o eliber?
pe Iarn? doar pentru oamenii tri?ti, nu pentru ea.

Totul a revenit la normal. 
[10 ani  jumate]

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X